Cancer și deșert

N-am înțeles niciodată de ce există topurile oficiale muzicale, altele decât cele bazate pe date concrete, matematice (ex: număr de albume vândute). Inerentul subiectivism duce pretinsa expertiză în zona contestabilului. E o meteahnă pe care presa de specialitate, indiferent de stilul promovat, o are la fiecare sfârșit de an. Fiind mai apropiat de sonoritățile rock, mă gândesc la publicații precum Loudwire, Rolling Stone sau Metal Injection, acolo unde, în preajma Crăciunului, se prezintă ”best albums of x year” fără a ni se explica mereu rațiunea ce stă în spatele clasamentului cu pricina. În acest context deranjant, site-ul metalfan.ro a ales o abordare sinceră în vederea relevării superlativelor anului 2017, una care parcă-mi domolește repulsia viscerală față de tot ce înseamnă gazetărie românească. Mai întâi, titlul e bine ancorat în realitate: ”Cele mai apreciate albume din 2017 în redacția Metalfan”. Apreciate, nu bune. Apoi, în chiar primul paragraf, cei de acolo își justifică demersul spunând: ”ne-am ales cu un top 25 general, iar pentru cei curioşi să observe cum variază gusturile într-un comitet restrâns…”. Atitudinea asta m-a făcut să merg mai departe cu articolul. Așa am remarcat că, exact ca-n cazul Loudwire (probabil cel mai citit magazin rock online), poziția secundă este ocupată de trupa Mastodon și al lor Emperor of Sand; Metal Hammer acordă medalia de aur. În consecință, nu pot ignora evidenta căldură de care se bucură cel de-al șaptelea album de studio al americanilor pe un blog conceput în mare din dragoste pentru muzică.

Mastodon este acel gen de formație care își schimbă frecvent structura compozițională. Datorită/din cauza accentuatei alterități, trupei din Atlanta nu prea i se pot pune etichete. Stilul și sound-ul diferă de la album la album, motiv pentru care cu greu se întâlnesc fani ai întregii discografii. Uneori foarte heavy, alteori mai ”comerciali”, băieții de la Mastodon nu s-au ferit să experimenteze. Inevitabil, felul acesta de a privi arta a născut dispute aprinse în interiorul comunității rock. Poate că și de-aia a apărut Emperor of Sand, o producție ce reunește cam toate elementele prezentate pe albumele anterioare. Probabil s-a vrut o aniversare, prilejuită de marcarea celor 15 ani scurși de la apariția primului CD, care să-i satisfacă pe toți.

„Metal needed this album. It needed a record that’s doomy, heavy and magnificently multilayered, and Mastodon’s seventh album is exactly that”. – Anita Bhagwandas

Cineva mi-a spus în urmă cu câțiva ani că muzica rock și-a atins limitele. Atunci am interpretat afirmația cunoștinței mele într-un sens complet negativ. Situația nu mi se mai pare la fel de tristă și astăzi. Da, portativul pare că nu permite mai mult decât s-a făcut până acum. De aici și recenta abundeță de permutări și aranjamente. Cu alte cuvinte, tot ce se compune în prezent își trage vizibil energia din realizările pioneirilor. Inovația, în sens tehnic, s-a consumat. Dar asta nu înseamnă că nu mai pot apărea creații atractive. Are și reconversia particularitățile ei. Este și cazul albumului Emperor of Sand, material pe care întâlnim din plin moștenirile lăsate de Black Sabbath și Ozzy. Aerul doom o ia puțin înaintea celui progresiv care caracterizează, grosso modo, Mastodon, având totodată melodicitatea texănească de care n-a scăpat nici măcar Metallica anilor 80. Avantajul acestei osmoze, în comparație cu alte tentative asemănătoare, constă în precizia execuției – vocală, toți cei trei membri responsabili cu latura orală fiind în formă maximă, și instrumentală, din care se remarcă solo-urile de chitară semnate Brent Hinds-, atenția acordată micilor detalii și atmosfera generală, astfel că Mastodon reușește să respire în ciuda vremurilor nefavorabile.

Dar ce cred că împinge cu adevărat acest disc în față este simbolismul din versuri. Povestea, căci vorbim despre un album relativ conceptual, călătorului prin deșert confruntat cu iminența morții nu este altceva decât o transpunere artistică a crudei realități atinse de boală. Mai exact de cancer, maladie depistată în cazul multor rude și prieteni ai muzicienilor. Sigur, tema a mai fost tratată și de alții, nici aici nu e nimic nou sub soare, însă paralela cu terenurile aproape pustii, aproape lipsite de viață, dezbracă franc agonia. În reliefarea acestui Aproape opinez că stă marele succes. Pentru că nu moartea în sine e actorul principal, ci ultimii pași către ea. Întocmai ca peisajul unui deșert. Nu lipsit de viață, dar dezolant prin însăși cantitatea mică de floră și faună. S-ar putea ca Anita Bhagwandas, atunci când spunea ”metal needed this album”, să fi coroborat caracteristicile doom metal-ului cu analogia amintită.

Sunt și aspecte care mi-au displăcut la Emperor of Sand. De exemplu, piesa Show Yourself. Nu pentru că e ușurică, destinată în mod evident unui public mai larg (beneficiează și de un videoclip oficial; deh…), ci pentru că pare scoasă din context. Un soi de nuca-n perete. Înteleg dorința artiștilor de a penetra și posturile tv/radio comerciale, nu sunt vreun trv metalhead, însă cred că se putea proceda altfel.

Emperor of Sand face parte din categoria albumelor care necesită multe ascultări pentru a fi înțelese corespunzător. Recunosc ca eu am avut nevoie de foarte multe. La primele audiții poate părea liniar, repetitiv, dar nu este. Chiar dacă per total înclin să cred că laudele sunt ușor exagerate, că doar n-a descoperit Mastodon apa caldă, ele sunt justificate în raport cu aproape tot ce s-a făcut în 2017. În plus, zugrăvește efemerul într-o manieră care poate trage după sine din ce în ce mai absentul alocentrism. Educativ. Că așa-i în rock.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s