Dragoste decadentă

”Printre cele mai inovative și complexe producții de operă rock”. ”Chiar dacă sunt consumator împătimit de rock progresiv, mărturisesc că n-am ascultat vreodată ceva similar”. ”O îmbinare unică de muzică rock și muzica clasică”. Astea sunt doar câteva dintre frazele pe care le-am întâlnit în cronicile făcute albumelor Sound Horizon. Sentințe asemănătoare se dau cu regularitate unor fabricații îndoielnice, motiv pentru care am avut un ușor reflex de respingere la primul contact cu ele, cu toate că, prin intermediul altor materiale, eram oarecum familiar cu felul lui Revo (liderul proiectului) de a privi lucrurile (piesa Moon Pride). Reticența mi-a fost înlăturată o dată cu disecarea CD-ului Elysion ~Rakuen Gensō Monogatari Kumikyoku~. Pentru că, da, oferă o experință cu totul deosebită și proaspătă.

Inițial am vrut să ma refer la întreg catalogul Sound Horizon într-un singur articol. Tentația a fost mare. Întrucât fiecare album e o mică bijuterie în sine, consider că ar fi mai potrivit dacă le-aș trata separat. Așa că voi începe cu discul menționat.

Despre Sound Horizon se poate spune că e mai degrabă un proiect muzical decât o formație propriu-zisă. Constanta, de la apariția din 2001 și până astăzi, este muzicianul care-și spune Revo (compozitor, chitarist, pianist, vocalist etc.). Un fel de Avantasia/Ayreon japonez. Generic, stilul adoptat pe Elysion ~Rakuen Gensō Monogatari Kumikyoku~ se învârte în jurul fazelor symphonic rock/metal, dar lucrurile sunt mai complicate. Sonoritățile diferă de realizările cu care suntem obișnuiți în zona genului respectiv. Amprentele de baroc muzical și folk transportă ascultătorul în lumea secolelor 16-17-18 într-o manieră naturală, sinceră și des inspirată. Înclin să cred că și originală, cel puțin chimic; de potrivire a elementelor născute în prealabil. Astfel, tiparele sferei moderne, de la Queen sau Rush pâna la  Epica ori Blind Guardian, sunt provocate. Imaginați-va un Trans-Siberian Orchestra lipsit de prejudecăți.

Cred că începuturile Sound Horizon ar fi fost mai greoaie fără aportul unei extraordinare soliste vocale: Aramary (Mariko Arai pe numele real). La calitățile ei de mezzosoprană se adaugă un factor captivant, anume abilitatea de a interpreta eroinele în funcție de vârsta acestora. Acum poate suna precum o fetiță de 10 ani, iar în următoarea secundă să joace cu ușurință rolul unei femei bătrâne. De asemenea, m-a impresionat și caracterul universal al vocii sale. De obicei, femeile din Asia au un timbru recognoscibil . Nu spun că Aramary s-ar deosebi substanțial, ci că ascultatul în orb nu indică explicit apartenența geografică. De aici și speciala receptivitate, particulară spectacolelor de operă, a omniprezenței.

Elysion ~Rakuen Gensō Monogatari Kumikyoku~ e primul material cuprinzător din istoria Sound Horizon. Momentele importante lansate anterior pe diverse platforme sunt adunate cu ocazia asta într-o formă conceptuală ce are ca bază Paradisul și Abisul derivat din Dragoste. Deosebit este că noțiunile nu sunt prezentate tradițional, în sensul că nu avem de-a face cu antagonismul. Nuanța se disociază de dualismul religios. Decadența ca efect al iubirii – gelozia, imoralitatea, crima, posesivitatea, incestul – joacă rolul principal, prin intermediul diverselor figuri, dar o face într-un fel metafizic de tip Goethe. Pentru mine, ca român, filosofia-poem de pe acest album înseamnă o ciocnire între Simina lui Eliade și Luceafărul lui Eminescu. Rezultă un cosmos sumbru și fermecător specific teatrului propus de King Diamond.

 

 

Și pentru că am ajuns la capitolul versuri, trebuie să precizez că Rakuen Genso Monogatari Kumikyoku devine incomprehensibil fără un studiu serios al mesajului. Numeroasele și lungile bucăți narative sunt esențiale. Din păcate, japoneza folosită este una literară, grea. O spun toți cei care au depus eforturi considerabile pentru a traduce albumul în engleză sau franceză (limbi pe care le înteleg și eu mai bine și la care am apelat în cazul de față). Anumite cotonații nu-și găsesc echivalent în alte graiuri. Concluzia mea, citind notele traducătorilor și explicațiile acestora de pe unele forumuri, este că situația se aseamană cu filosofia germană care e imposibil de reprodus corespunzător dincolo de spațiul ei; piedici semantice de netrecut. Touși, starea de fapt nu e atât de tristă. Bravii care s-au ocupat de rândurile Sound Horizon au făcut o treabă minunată. Munca lor se poate consulta aici: https://ejtranslations.wordpress.com.

 

 

 

Fără să fie principala creație Sound Horizon, Rakuen Genso Monogatari Kumikyoku se evidențiază mai ales datorită porților deschise rock-ului simfonic. Aievea precum celei din povestea albumului. Dar mă opresc aici cu dezvăluirile. Nu vreau să iau din plăcerea descoperirii unei lucrări cu mult cap și multă coadă.


Am avut rețineri să postez câteva piese. Speldoarea constă în tot corpul. Extragerea anumitor pasaje parcă taie euforia. E ca atunci când privești de la spate o femeie frumoasă. Remarci că fundul e interesant, dar atât. Am făcut-o totuși în speranța că voi convinge măcar o persoană să pornească spre Elysion. Și spre subtilul englezesc ”love wishing to the Ark”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s