Două păpuși, cadavrul unui băiat și Baudelaire

C’est Mademoiselle Violette qui est dans le bras droit…
et
C’est Mademoiselle Hortensia qui est dans le bras gauche…

Zilele trecute m-am uitat câteva ore la posturile TV românești muzicale. N-o mai făcusem de foarte mult timp. Ele nu oferă ce-mi doresc, așa că de obicei le evit. Exceptând canalul Taraf TV care întotdeauna este o sursă vie de umor involuntar. Dar câteodată plictiseala, curiozitatea sau hazardul împing către activități intim trollistice. Nu toată lumea are înzestrările demiurgice ale lui Dan Puric (întâi scrisesem Monica Tatoiu). Muritorii sunt prin excelență condamnați zi de zi la decedență și trivial, mesaj pe care, de altfel, l-am remarcat în cazul majorității videoclipurilor autohtone vizionate recent la UTV sau Kiss TV – cu mențiunea că poate am avut eu nenorocul să dau în intervalul cu pricina peste toate extensiile Carla’s Dreams -. Nu știu în ce măsură demersul lor reușește, verdictele specifice fiind de competența abundeților chelooiști și chirili, însă picanta experimentare a frumuseții urâtului din muzica noastră de televizor mi-a amintit că promisesem să scriu în viitorul apropiat exclusiv despre proiectul Sound Horizon. Iar la rând vine albumul Roman, o producție ce rezonează cu opera lui Baudelaire.

Roman este al doilea material amplu Sound Horizon. El marchează sfârșitul unei ere, în sensul că solista Aramary nu mai reprezintă centrul universului. Colaborarea dintre ea și Revo a luat sfârșit după Elysion, o serie de alți vocaliști și vocaliste preluând ștafeta. De asemenea, se produce și o schimbare majoră de paradigmă prin cooptarea unor instrumentiști consolidați pentru variantele de studio. Stilul muzical deosebit propus de către Revo avea să capete astfel substanță și legitimitate în plus.

Oare povestea poate fi descoperită acolo?

Tehnica făuririi frumosului din grotesc am regăsit-o și în cadrul discului 4th Story – Elysion. Acolo totul se baza pe efectele negative ale dragostei. Suficient de morbid ar spune unii. Mai ales observatorii militarilor de prin saloanele de coafură sau preoților difuzați la Etno TV. Însă diversitatea stărilor josnice transformă Roman într-un album mai mizerabil: blestemul alcoolului, dorința avidă de îmbogățire, abandonul infantil sau drama unei fetițe oarbe. Artă din situații non-poetice, crâncene, ubicue, analog Florilor lui Baudelaire.

Roman, sau Povestea, are ca punct de pornire decesul prenatal. Drama o împinge pe mama fătului mort la un gest simbolic, anume îngroparea nenăscutului alături de două păpuși care să-i aline fantasmagorica singurătate. Spiritul băiatului dă viață inertelor figurine, construindu-se puntea de legătură dintre ce-este și ce-ar-fi-putut-să-fie. Violette și Hortense, numele fetelor-păpuși, se substituie omului și pornesc într-o călătorie de aflare. Artificiul relevează, în primul rând datorită întrebării puse la finalul fiecărei piese (soko ni Roman wa aru no kashira?), abjectul imanent existenței.

Nu doar atmosfera generală mă duce cu gândul la simbolismul ce lovea Parisul secolului al XIX-lea, ci și desele inserții de limbă franceză. Revo renunță la uzitata joncțiune japoneză-banala engleză caracteristică muzicii nipone din ultimii aproximativ 30 de ani, mutând zona de împrumut. Ideea mi se pare foarte inspirată. Opera rock de felul ăsta transmite convingător în descendenții latinei.

Celălalt Laurant

Construcția muzicală de pe Roman prelungește moștenirea lăsată de Elysion. Avem aceeași fundație rarisimă simfonic rock, dar puțin mai cizelată. Per total nu neapărat mai inspirată. Episoadele foarte reușite alternează cu cele monotone. Discul transmite o senzație relativ antagonică, întocmai precum evenimentele din piesa Miezaru Ude.

Oferta vocală variată i-a dat prilejul lui Revo să experimenteze suplimentar. Cred că uneori s-a avântat cu mult succes pe teritorii greu de pătruns până atunci, alteori s-a încâlcit. Ciudat este că părțile pozitive sunt foarte clar delimitate de cele negative. Mai exact, prima parte a albumului (piesele 1-6) propune captivante sonorități metal opera presărate cu elemente jazz, blues, folk, punk și progresive, în timp ce finalul (piesele 7-11) e anevoios, fiind alcătuit doar din compoziții lente care nu prea sunt nici rock, nici operă. Nu am fost niciodata un mare fan al baladelor. Poate că și de-aia strâmb din nas. Totuși, aș fi acceptat lesne prezența lor dacă nu erau așezate consecutiv; au ceva greu mastecabil, apreciabile prin natura non-mainstream. Îngrămădeala strică treaba.

Anumite aspecte legate de voci au suscitat un mare interes și din partea criticilor. Firesc! Întâi pentru că Aramary a fost imaginea Sound Horizon timp de cinci ani, apoi pentru că numărul solistelor principale a crescut la șase.

Eu am descoperit proiectul de față cu Aramary în prim plan. Timbrul aparte pe care-l posedă a făcut să mă atașez de ea. Recunosc că inițial m-a necăjit gândul despărțirii, mai ales că motivele sunt necunoscute. Speculez că Revo plănuia lărgirea orizontului, iar Aramary n-a vrut să împartă cașcavalul. Conștiința propriei valori? În orice caz, cert este că înlocuitoarele de sex feminin sunt la rândul lor foarte înzestrate. Le remarc pe minunata Kaori Oda (o reprezentație cu aceasta în rol principal se poate găsi în live-ul de mai jos) și pe soprana Remi Tanaka. Da, ele n-au distinctul înaintașei, dar sunt mai solide în concerte, configurație foarte importantă pentru Sound Horizon, motiv pentru care concluzionez că tot răul a fost spre bine.

Contrar altora, nu cred că Roman respiră abdicare. Cum nici Baudelaire nu cred că era stăpânit de mizantropie fadă. Societatea umană poate fi considerată sordidă pe bune dreptate, dar constatarea și atât e drumul către nicăieri. Muzica lui Revo și poeziile simbolistului francez îmi par mai degrabă un manifest împotriva resemnării. Pentru că expunerea fără ocolișuri a obiceiurilor proaste poate avea caracter educativ. Ușor idealist, dar formativ. Găsesc o palpabilă dorință de progres moral în rațiunea nașterii artei lor. Oare povestea lui Bacovia poate fi descoperită acolo?


Albumul Roman poate fi downloadat aici

Rezumatul poveștii fiecărei piese: https://en.wikipedia.org/wiki/Roman_(album)

Distribuția soliștilor vocali pe compoziții: http://sanhora.wikia.com/wiki/Roman_(Album)

Ilustrații inspirate din temele Roman realizate de către Katsura Yukimaru: http://kissmanga.com/Manga/Roman-KATSURA-Yukimaru

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s