Francezii au avut un Elvis…

Johnny Hallyday, icoana rock-ului francez, a murit în urmă cu aproximativ două luni de zile. Am trecut cam ușor peste eveniment. Nu pentru că dau doi lei pe comemorări, ci prin prisma viitorului.

Cel mai mare star rock de care n-ai auzit

Nu cred că a existat vreun artist mai potrivit pentru scopul blogului meu decât Jean-Philippe Léo Smet (numele adevărat al lui Johnny Hallyday). Pe cât de iubit a fost în lumea real francofonă, pe atât de ignorat a fost în rest. France24 titra, alături de alte publicații, imediat după funeraliile muzicianului: ”The biggest rock star you’ve never heard of!” O descriere inspirată dacă ținem cont de faptul că un milion de oameni au însoțit coșciugul pe străzile Parisului în timp ce prin alte părți știrea era anunțată și trăită fugar.

Elvis de Franța

Președintele Emmanuel Macron a ținut un discurs relevant la înmormântarea lui Johnny Hallyday: ”Sunteți aici pentru el. După o carieră de 60 de ani, 1000 de piese, peste 50 de discuri… încă sunteți aici. Mereu aici. Și trebuie să fiți aici pentru că el mereu a fost alături de voi… Muzica lui a dat glas trăirilor de zi cu zi. O umanitate indefinibilă care ne-a făcut să ne simțim mai puțin singuri… Johnny a devenit o prezență necesară, un prieten, un frate.”

De asemenea, actualul lider francez a mai precizat că: ”Johnny este un erou național. Iar acest erou aparține Franței.” Într-adevăr, supranumele l’Elvis français depășește sfera pionieratului în muzică. El definește mai mult: valori, credințe, cunoștințe, tradiții. Johnny nu întâmplător a fost inclus în Patrimoniul cultural național francez.

Aici intervin nemulțumirile, nedumeririle și speranțele mele.

De ce?

Ratarea lui Aurelian Andreescu este ușor explicabilă: regim politic nenorocit, frontiere închise, semi-cenzura. Piedici pe care Johnny nu le-a întâlnit. Se afla de partea bună a liniei. Cu toate astea, demi-dieu a rămas cvasinecunoscut la nivel global în timpul vieții sale.

Oare limba este vinovată? Numeroasele contraexemple anulează teoria englezificării. Uriașa cantitate de albume lansate (79 în total) care a afectat întrucâtva calitatea? Se poate spune că Johnny a fost Victima Schimbărilor, căutându-și constant identitatea. Însă diversificarea, fie ea și forțată, nu-i neapărat un impediment. Sau pur și simplu s-a considerat că Hallyday vrea să imite prea mult imaginea presleyana, fiind acceptat doar acasă dintr-un puternic sentiment național? Cam cum facem noi cu mediocritatea Iris/Phoenix… Ștefan Bănică Junior? Indirect posibil.

În sfârșit, nu mai contează statistica. Pentru Johnny în niciun caz. Cu adevărat importantă de acum încolo cred că este aflarea muzicii sale. Eu însumi am făcut-o recent. Și încă de la primele tangențe m-a izbit caracterul universal. Altfel de ce, român fiind, mi s-ar face pielea de găină la auzul lui Johnny Hallyday?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s