Sound Horizon – Märchen

Anul trecut m-am amuzat foarte tare pe seama prezenței târgului de carte Gaudeamus în stațiunea Mamaia. Îmi și imaginam cum ‘telectualii specifici zonei, pe timp de vară, bagă un Hegel printre grătare, porumb dulce, semințe (bostan/floarea soarelui), bătăi cu poliția locală pe motiv de șezlong sau vărsat șampanie pe celulita gagicii. Așa-i și cu muzica. Inchipuiți-vă Pink Floyd (de până în 1970) propagat pe stadionul Ghencea în pauza meciului FCSB – Botoșani. Sigur, n-ar fi tabu; doar o discrepanță hazlie – pe ei, pe mama lor… lime and limpid green, a second scene, a fight between the blue you once knew -. Același lucru se poate spune și despre Märchen, albumul-librărie Sound Horizon.

Scena răzbunării

Dorința de a face artă horror fantastică, din care să reiasă armonios dialectica semnificațiilor, prezintă riscuri enorme. Mai ales dacă te raportezi la opere consacrate. Și mai ales dacă vrei ca totul să fie moralizator, nu doar șocant. Este o linie foarte subțire care desparte penibilul de fior pe acest teritoriu. În literatură, Frații Grimm, originali, sunt printre puținii autori penetranți. Poveștile lor stârnesc imaginația și astăzi. Inclusiv pe a lui Revo, părintele fenomenului Sound Horizon, niponul care preia scrierile germanilor și le adaptează propriilor viziuni artistice.

După cum bine evidenția Katty Horror pe blogul ei, Märchen se află în antiteză cu transformarea Fraților Grimm în marketing Disney. Accentul pus pe atroce, la care se adaugă disputa impuls vs. rațiune, readuce, sub o altă formă, tema perenității urii/suferinței, născute din răzbunare, propusă și pe albumele anterioare. Artificiul constă în contopirea semnificațiilor Elysion, Moira și Roman cu Hansel și Gretel, Cenușăreasa, Albă ca Zăpada sau Barbă Albastră, având drept epigraf cele șapte păcate capitale: mândria, avariția, desfrânarea, invidia, lăcomia, lenea și mânia.

Dar Märchen nu se limitează la citare. În mijlocul acțiunii (Germania medievală) apar fie personaje istorice, fie eroi inventați de Revo, precum cei principali, Märchen von Friedhof, băiatul aruncat într-o fântână și ucis, figura centrală care îndeamnă la răzbunare, sau Elise, sinistra micuță Chucky. Oglindirea vieții în moduri fabuloase, vorba lui George Călinescu. Iar îmbinarea lingvistică germană-japoneză vine mănușă cumplitelor evenimente.

Diese Geschichte ist Fiktion 
 doch, deswegen ist nicht alles an Ihr erfunden

Cifra magică

Ioan Cora a spus în câteva dintre cronicile sale de pe muzicisifaze.com că o melodie, pentru a fi cu adevărat bună, trebuie să depășească șapte minute. Ei bine, piesele de pe Märchen, cu o excepție (6:53, deci…) și sfârșitul (outro), respectă condiția sa, măcar la nivel teoretic. Eu cred că și practic.

Construcția albumului se învârte în jurul acestei cifre. Șapte păcate capitale, șapte povești tragice, șapte victime. Ca atare, devine și mai interesantă simetria denumirii listei pieselor prin care se obține forma unei biserici. Fiindcă numărul șapte, în creștinism, simbolizează liniștea, milostivirea și pacea. Element compensatoriu, balans, întruchipat, probabil, prin fata care transcende răzbunarea datorită iubirii neprihănite pentru März von Ludowing (renăscut întru damnație ca Märchen von Friedhof), purificând personificarea Lugubrului; adică prin Sfânta Solicitous, Die heilige Frau Kümmernis la Frații Grimm. Așadar, Revo alege, contrar realizărilor anterioare, să dea direct trecere puterii exemplului sănătos. Îndulcitor pragmatic. Merg mai departe și afirm că mântuitoarea, Elisabeth von Wettin, poate fi totodată emblema frumosului care ființează din momentul Ioana d’Arc. #rezist-pe-bune. Mai ales că ambele femei au murit în condiții similare. Dar asta-i rezolvarea personală, problemele Sound Horizon având multiple răspunsuri juste (ex: Elizabeth Liones din animeul The Seven Deadly Sins). Să mai reținem ceva din Cora: ”Cu cât este mai mare numărul de asocieri libere (speculative) cu atât mai mult putem spune că obiectul discutiei se apropie de statutul de operă de artă.”

(teme pentru acasă: 1. inserția bagatelei Für Elise și numele blestematei păpuși 2. prezența grandiosului final din Oda Bucuriei în contextul tenebrosului prolog)

În fine, a șaptea piesă oferă o întâlnire cu Marty Friedman, chitaristul care timp de 10 ani a făcut parte din celebra trupă Megadeth. Americanul se adaugă celorlalți 107 muzicieni prezenți pe 7th Story CD Märchen (sper că am numărat bine).

Sound Horizon – Märchen nu este doar muzică simfonic rock, ci și o carte. De fapt, o librărie. Printre puținele frecventabile.

Chiar, pixurile de plastic la Diverta costă tot 200 de lei?


Câteva linkuri ajutătoare

Albumul poate fi downloadat aici

Descrierea personajelor, explicații suplimentare, versuri (traduceri și note în engleză), lista tuturor muzicienilor

Distribuirea soliștilor vocali 

Pagina Wikipedia și rezumatul poveștii din spatele fiecărei compoziții


von Wettin demo von Sachsen demo nai wa… watashi wa Elisabeth
tada kimi dake o aishita 
tada no… Elisabeth

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s