Mă numesc Răzvan-Dumitru D. Dragomir, acum am 30 de ani și sunt din București. eu

Nietzsche credea la un moment dat că muzica are forța de a schimba societatea în bine. Nu știu cât de temeinică era tânăra lui concepție, mai ales prin unghiul Wagner, însă este cert că propria mea viață s-a format puternic și prin arta combinării notelor. Așa a apărut blogul acesta. „Personal și muzical” pentru că valorile, speranțele, idealurile, credințele, dar și lacunele, frustrările sau viciile mele, un simplu cetățean, se contopesc cu o mare pasiune.

Mi-am propus ca în paginile de față să vorbesc despre materiale care au apărut mai recent sau despre artiști puțin cunoscuți pe teritorul țării noastre. Rock-ul, cu toate genurile și subgenurile de rigoare, reprezintă obiectul muncii. Doresc astfel să îmbin utilul cu plăcutul, având totodată nădejdea lărgirii orizonturilor.